Fizicianul Fatima Ebrahimi a propus un nou tip de propulsie pentru rachete, ceea ce ar permite viteze mai mari de deplasare în spațiu și evident timpi mai mici de deplasare. Fatima Ebrahimi este fizician în cadrul Laboratorului pentru Fizica Plasmei (PPPL) în cadrul Universității Princeton.

Această propulsie ar utiliza câmpuri magnetice pentru a împinge particulele de plasmă înspre exterior, ceea ce conferă ulterior mișcare. Plasma este un gaz încărcat electric.

Propulsoarele actuale folosesc câmpuri electrice pentru a pune particulele în mișcare.

Propulsia bazată pe câmpurile magnetice

Inspirația a venit de la reacțiile existene pe suprafața soarelui, respectiv reconectarea magnetică. În cadrul acestei reacții, câmpurile magnetice converg, apoi se separă, după care converg din nou, continuând în acest fel și producând cantități uriașe de energie.

Fatima Ebrahimi a avut această idee în anul 2017, când se gândea la similitudinile dintre țeava de eșapament a mașinii și conceptul de propulsie creat de către PPPL în cadrul Experimentului National Spherical Torus (NSTX). În cadrul acestui experiment, elementele propulsiei au produs bule magnetice denumite plasmoide care se mișcă la aproximativ 20 km/s.

Fuziunea solară combină elemente ușoare sub forma plasmei, acea stare a materiei compusă din electroni liberi și nuclee atomice, generând cantități uriașe de energie. Acest tip de fuziune stă la baza încercărilor oamenilor de știință de a crea o sursă de electricitate infinită.

Existența unei metode de propulsie diferite ar duce la creșterea vitezei într-un ritm rapid încă de la începutul călătoriei, ceea ce ar oferi impulsul necesar pentru restul călătoriei în spațiu. Astfel, distanțele enorme care despart planetele ar fi parcurse într-un timp mult mai mic.

Diferențele dintre conceptul nou de propulsie și alte metode existente

Prima diferență este faptul că modificarea puterii câmpului magnetic poate automat să crească sau să scadă nivelul propulsiei. Acest lucru ar permite controlarea vitezei navei spațiale.

A doua diferență este dată de modul de producere a mișcării. Propulsorul Fatimei produce mișcare prin eliminarea particulelor de plasmă și a bulelor magnetice. Acești plasmoizi adaugă putere la propulsie.

A treia diferență reprezintă capacitatea de stocare a două tipuri de atomi, ușori sau grei. Acest tip de flexibilitate permite oamenilor de știință să adapteze nivelul de propulsie necesară pentru un anumit tip de călătorie.

Propulsorul pe bază de plasmă face concurență Experimentului Propulsiei Hall (am scris despre acest tip de propulsie în articolul nostru: ”Misiunile în spațiul îndepărtat cu Propulsia Hall”), dar în final concurența este una de bun augur. Oricare dintre aceste tipuri de propulsie ar funcționa, ar ajuta la deplasările în spațiu, participând astfel la revoluția industrială.

Propulsia pe bază de plasmă ar utiliza câmpuri magnetice pentru a împinge particulele de plasmă înspre exterior, conferind ulterior mișcare. @ziarhomosapiens

Tweet