Homo Sapiens

Călătorie în trecut – Cu mocănița pe Valea Vaserului

Entuziasm și bucurie este puțin spus atunci când vreau să descriu prima mea interacțiune cu Mocănița de pe Valea Vaserului. Pur și simplu am parcurs parcă ani buni într-un trecut îndepărtat, atunci când oamenii parcă trăiau mai încet, timpul fiind mai mult ceva indicativ și nu o linie adânc trasată în viața fiecăruia.

Îmi imaginam oamenii îmbrăcați în porturile lor populare, cu coase și furci în spate, cântând și râzând plecând înspre muncă. Dar poate că doar în imaginația mea lucrurile stăteau așa.

Mocănița este un trenuleț micuț, format din câteva vagoane aduse de prin Elveția acum mulți ani. Aveau sobe în interior, iar la capete aveau un fel de terase, unde puteai să ieși să respiri aerul curat de munte. Imaginația mea a fugit iarăși undeva înspre filmele Western din anii 80, atunci când gașca de răufăcători atacau și prădau trenurile.

Ce mi-a plăcut mult a fost locomotiva. Pe aburi, o adevărată relicvă bine păstrată și întreținută a finalului sec XVIII probabil. Pentru a pune în mișcare pistoanele trebuiau puse lemne pe foc, momente în care aburul învăluia aproape tot trenul. Era feeric.

Dar bineînțeles, capitalismul nu a ignorat nici acest loc: dacă în timpul zilei Mocănița era a turiștilor, dimineața și seara târziu liniile erau folosite pentru prădătorii de păduri. Coborau cu mocănița copaci întregi, păduri întregi, secole întregi de asuprire și subjugare. Coborau toată vasalitatea poporului român de-a lungul istoriei. Fiecare copac doborât reprezenta un suflet vândut străinilor, acei oameni în care duhnește avariția și pe care îi schilodește nevoia de a face profit.

Capitalismul și-a spus cuvântul, da. Pe alocuri Mocănița mai poposea pentru a vinde câte o cafea oamenilor, câte un suc sau câte o plăcintă. Iar în vârf (finalul urcării), aveam la dispoziție mai bine de o oră pentru a mânca un meniu la împinge tava și pentru a bea o bere/țuică/pălincă/vișinată și altele.

În final a fost o experiență unică. O combinație de istorie cu o comedie de capitalism. O zi pe care nu am să o uit curând. Și ce este și mai plăcut e că se întâmplă în România, mai exact în Maramureș, pe Valea Vaserului. O călătorie de mai bine de trei ore, în care am avut bucuria de a simți șinele vibrând, de a respira aerului curat al muntelui și de a ne bucura de fiecare priveliște care ne ieșea în cale.

Vă recomand experiența unui weekend pe Valea Vaserului.

Călătorie în trecut – Cu mocănița pe Valea Vaserului @zhs



Automatizare vs Muncitori

100 de ani mai târziu, în 2020, munca de secretariat va fi și ea sacrificată în favoarea unor alte tipuri de muncă.

17 Obiective de Dezvoltare Sustenabilă

Agenda pentru Dezvoltarea Sustenabilă până în anul 2030 și cele 17 obiective de bază au fost adoptate în cadrul Adunării Generale a UN.

Leave a Reply